brăzda (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BRĂZDÁ, brăzdez, vb. I.
Tranz.,
absol. și
refl. 1. Tranz. și
absol. A trage brazde (
1) cu plugul; a brăzdui.
2. Tranz. și
absol. (Despre roți, corăbii, fulgere etc.) A lăsa urmă, dâră.
3. Tranz. și
refl. Fig. (Despre fața omului) A (se) zbârci, a (se) cuta, a (se) rida.
4. Tranz. Fig. (Despre ape curgătoare, forme de relief etc.) A străbate dintr-o parte în alta, de la un capăt la altul o regiune, o țară. – Din
brazdă.brăzda (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))BRĂZDÁ, brăzdez, vb. I.
Tranz. 1. A trage brazde cu plugul.
2. (Despre roți, corăbii, fulgere etc.) A lăsa urmă, dâră. ♦
Refl. Fig. (Despre fața omului) A se zbârci. – Din
brazdă.brăzda (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)brăzdá (a ~) vb.,
ind. prez. 3
brăzdeázăbrăzda (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)BRĂZDÁ, brăzdez, vb. I.
Tranz.,
absol. și
refl. 1. Tranz. și
absol. A trage brazde (1) cu plugul; a brăzdui.
2. Tranz. și
absol. (Despre roți, corăbii etc.) A lăsa urmă, dâră.
3. Tranz. și
refl. Fig. (Despre fața omului) A (se) zbârci, a (se) cuta, a (se) rida.
4. Tranz. Fig. (Despre ape curgătoare, forme de relief etc.) A străbate dintr-o parte în alta, de la un capăt la altul o regiune, o țară. — Din
brazdă.brăzdà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)brăzdà v.
1. a trage brazda cu plugul;
2. fig. a pătrunde:
aceste vorbe au brăzdat adânc inima norodului CR.;
3. a străbate în toate direcțiunile, a despica:
fulgerele brăzdau cerul.