brăduț - explicat in DEX

brăduț (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
BRĂDÚȚ, brăduți, s. m. Diminutiv al lui brad; brădișor, brăduleț, brădui. – Brad + suf. -uț.

brăduț (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)
BRĂDUȚ, com. în jud. Covasna; 4.264 loc. (1991). Expl. de diatomite (Filia).

brăduț (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
BRĂDÚȚ, brăduți, s. m. Diminutiv al lui brad.

brăduț (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
brădúț s. m., pl. brădúți

brăduț (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
BRĂDÚȚ, brăduți, s. m. Diminutiv al lui brad; brădișor, brăduleț, brădui. — Brad + suf. -uț.