brădui(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) BRĂDÚI,brădui, s. m. (Reg.) Brăduț. – Brad + suf. -ui.
brădui(Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993)) BRĂDÚI,brădui, s. m. (Reg.) Brăduț. – Din brad.
brădui(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) brădúi (reg.) s. m., pl. brădúi, art. brădúii
brădui(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) BRĂDÚI,brădui, s. m. (Reg.) Brăduț. — Brad + suf. -ui.