brădioară(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) BRĂDIOÁRĂ,brădioare, s. f. (Ornit.) Ieruncă. [Pr.: -di-oa-] – Brad + suf. -ioară.
brădioară(Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993)) BRĂDIOÁRĂ,brădioare, s. f. Ieruncă. – Din brad + suf. -ioară.
brădioară(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) brădioáră (ieruncă) (-di-oa-) s. f., g.-d. art. brădioárei; pl. brădioáre
brădioară(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) BRĂDIOÁRĂ,brădioare, s. f. (Ornit.) Ieruncă. [Pr.: -di-oa-] — Brad + suf. -ioară.