brâuleț (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BRÂULÉȚ, brâulețe, s. n. 1. Diminutiv al lui
brâu; brâușor, brânișor.
2. Numele mai multor dansuri populare; melodie după care se execută aceste dansuri; brâu. [
Pr.:
brâ-u-] –
Brâu +
suf. -uleț.brâuleț (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))BRÂULÉȚ, brâulețe, s. n. 1. Diminutiv al lui
brâu. 2. Numele unui dans popular și melodia după care se execută.
brâuleț (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)brâuléț (brâ-u-) s. n.,
pl. brâuléțebrâuleț (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)BRÂULÉȚ, brâulețe, s. n. 1. Diminutiv al lui
brâu; brâușor, brânișor.
2. Numele mai multor dansuri populare; melodie după care se execută aceste dansuri; brâu (II). [
Pr.:
brâ-u-]
— Brâu +
suf. -uleț.