brână (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BRẤNĂ s. f. v. brâu.brână (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))BRẤNĂ, brâne, s. f. 1. Brâu.
2. Ornament la o clădire (vopsit sau modelat) în formă de brâu.
3. Cărare îngustă de-a lungul unui perete de stâncă, pe care se poate trece cu piciorul.
brână (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)brấnă s. f.,
g.-d. art. brấnei; pl. brấnebrână (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)BRẤNĂ s. f. v. brâu.