brânișor(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) BRÂNIȘÓR,brânișoare, s. n. (Reg.) Brâuleț (1). – Brână + suf. -ișor.
brânișor(Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993)) BRÂNIȘÓR,brânișoare, s. n. Brâuleț. – Din brână + suf. -ișor.
brânișor(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) brânișór (reg.) s. n., pl. brânișoáre
brânișor(Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929) brânișor n. 1. cingătoare îngustă: cu brânișoare de beteală Od.; 2. (sens tehnic). V. brăcinar.
brânișor(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) BRÂNIȘÓR,brânișoare, s. n. (Reg.) Brâuleț (1). — Brână + suf. -ișor.