brâneț - explicat in DEX

brâneț (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
BRÂNÉȚ, brânețe, s. n. 1. (Pop.) Cingătoare (îngustă și lungă) cu care se încing femeile peste catrință. 2. Brăcinar. [Var.: bârnéț s. n.] – Brâu + suf. -eț.

brâneț (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
brânéț (pop.)/bârnéț (reg.) s. n., pl. brânéțe/bârnéțe

brâneț (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
brâneț n. V. bârneț.

brâneț (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
BRÂNÉȚ, brânețe, s. n. 1. (Pop.) Cingătoare (îngustă și lungă) cu care se încing femeile peste catrință. 2. Brăcinar. [Var.: bârnéț s. n.] — Brâu + suf. -eț.