brândușiță(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) BRÂNDUȘÍȚĂ,brândușițe, s. f. (Rar) Brândușea. – Brândușă + suf. -iță.
brândușiță(Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993)) BRÂNDUȘÍȚĂ,brândușițe, s. f. (Rar) Brândușea. – Din brândușă + suf. -iță.
brândușiță(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) brândușíță (rar) s. f., g.-d. art. brândușíței; pl. brândușíțe
brândușiță(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) BRÂNDUȘÍȚĂ,brăndușițe, s. f. (Rar) Brândușea. — Brândușă + suf. -iță.