brânaci(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) BRÂNÁCI,brânace, s. n. (Reg.) Cingătoare. – Brână + suf. -aci.
brânaci(Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993)) BRÂNÁCI,brânace, s. n. (Reg.) Cingătoare. – Din brână + suf. -aci.
brânaci(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) brânáci (reg.) s. n., pl. brânáce
brânaci(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) BRÂNÁCI,brânace, s. n. (Reg.) Cingătoare. — Brână + suf. -aci.