brâglă - explicat in DEX

brâglă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
BRẤGLĂ, brâgle, s. f. Parte mobilă la războiul de țesut, care susține spata. – Et. nec.

brâglă (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
BRẤGLĂ, brâgle, s. f. Partea mobilă la războiul de țesut, care susține spata.

brâglă (Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș, 2011)
brấglă, -e, s.f. – Partea mobilă de la războiul de țesut care susține spata: „Brâglele cuprind între ele spata, cu care se bate bătătura. Brâglele sunt atârnate de jugul stativelor prin două brațe; iar ițele de niște sfori care sunt atârnate pe bâta de pe jugul stativelor” (Bârlea 1924 II: 469). – Et. nec. (MDA).

brâglă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
brấglă (brâ-glă) s. f., g.-d. art. brấglei; pl. brấgle

brâglă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
BRẤGLĂ, brâgle, s. f. Parte mobilă la războiul de țesut, care susține spata. — Et. nec.