bruschețe (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BRUSCHÉȚE s. f. Purtare sau atitudine aspră, grosolană, lipsită de menajamente față de cineva. – Din
it. bruschezza.bruschețe (Dicționar de neologisme, 1986)BRUSCHÉȚE s.f. Comportare, atitudine aspră, grosolană; asprime, violență. [< it.
bruschezza].
bruschețe (Marele dicționar de neologisme, 2000)BRUSCHÉȚE s. f. comportare, atitudine aspră, grosolană; asprime, violență. (< it.
bruschezza)
bruschețe (Dictionnaire morphologique de la langue roumaine, 1981 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))bruschéțe s. f., g.-d. art.
bruscheții (bruscheței); pl. -
bruschețe (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))BRUSCHÉȚE s. f. Purtare sau atitudine aspră, grosolană; asprime. –
It. bruschezza.bruschețe (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)bruschéțe s. f.,
art. bruschéțea, g.-d. art. bruschéțeibruschețe (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)BRUSCHÉȚE s. f. Purtare sau atitudine aspră, grosolană, lipsită de menajamente față de cineva. — Din
it. bruschezza.