brunel (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BRUNÉL s. n. (
Înv.) Stofă de lână de culoare închisă, din care se confecționează încălțăminte. – Din
germ. Brunelle.brunel (Dicționar de neologisme, 1986)BRUNÉL s.n. Stofă de lână de culoare închisă, folosită odinioară la confecționarea încălțămintei. [< germ.
Brunelle, cf. fr.
brunelle].
brunel (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)brunél s. m. – Stofă de lînă de culoare închisă.
Germ. Brunelle, din
fr. prunelle (DAR).
Sec. XIX.
brunel (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)BRUNEL [brünél]
1. Sir Marc Isambard B. (1769-1849), inginer și inventator francez. Stabilit în Anglia (1799). A inventat mașini și utilaje pentru
ind. lemnului și ușoară (îmbrăcăminte, încălțăminte). Constructor al primului tunel sub.
fl. Tamisa.
2. Isambard Kingdom B. (1806-1859), inginer britanic. Fiul lui
B. (1). A proiectat (1845) primul vapor cu abur cu elice transatlantic. Constructor de poduri suspendate peste Tamisa și docuri.
brunel (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))BRUNÉL s. n. Stofă de lână de culoare închisă, din care se confecționa altădată încălțăminte. –
Germ. Brunelle (<
fr.).
brunel (Dicționaru limbii românești, 1939)*brunél n., pl.
urĭ (germ.
brunelle, d. fr.
prunelle). Un fel de pînză neagră mată de culoarea pruneĭ saŭ neagră de lînă din care se făceaŭ ghete bătrîneștĭ maĭ scumpe. V.
șalon.brunel (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)brunél (
înv.)
s. n.,
pl. brunéluribrunel (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)brunel n. stofă de coloare închisă:
ghete de brunel.brunel (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)BRUNÉL, (
2)
bruneluri, s. n. (
Înv.)
1. Stofă de lână de culoare închisă, din care se confecționează încălțămine.
2. Sortiment de brunel (1). — Din
germ. Brunelle.