brunat (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BRUNÁT, -Ă, brunați, -te, adj. (Despre piese de oțel sau de cupru) Acoperit prin brunare cu un strat protector de oxizi de culoare închisă. –
V. bruna.brunat (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))BRUNÁT, -Ă, brunați, -te, adj. 1. (Despre oțel sau fier) Acoperit cu un strat de oxizi.
2. (Rar) Înnegrit de soare. –
V. bruna.brunat (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)BRUNÁT, -Ă, brunați, -te, adj. (Despre piese de oțel sau de cupru) Acoperit prin brunare cu un strat protector de oxizi de culoare închisă. —
V. bruna.