brunaj (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BRUNÁJ s. n. Brunare. ♦ (
Concr.) Strat protector de oxizi care acoperă unele piese metalice în urma brunării. –
Bruna +
suf. -aj.brunaj (Dicționar de neologisme, 1986)BRUNÁJ s.n. Brunare. [După fr.
brunissage].
brunaj (Marele dicționar de neologisme, 2000)BRUNÁJ s. n. brunare. (după fr.
brunissage)
brunaj (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))BRUNÁJ s. n. Brunare. – După
fr. brunissage.brunaj (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)brunáj s. n.brunaj (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)BRUNÁJ s. n. Brunare. ♦ (
Concr.) Strat protector de oxizi care acoperă unele piese metalice în urma brunării. —
Bruna +
suf. -aj.