bruna - explicat in DEX

bruna (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
BRUNÁ, brunez, vb. I. Tranz. A acoperi pe cale chimică o piesă de oțel sau de cupru cu un strat de oxizi de culoare închisă pentru a o feri de coroziune. – Din fr. brunir.

bruna (Dicționar de neologisme, 1986)
BRUNÁ vb. I. tr. (Tehn.) A acoperi pe cale chimică oțelul sau fierul cu un strat de oxizi împotriva coroziunii. [< fr. brunir].

bruna (Marele dicționar de neologisme, 2000)
BRUNÁ vb. tr. a acoperi oțelul, cuprul cu un strat de oxizi împotriva coroziunii. (< fr. brunir)

bruna (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
BRUNÁ, brunez, vb. I. Tranz. A acoperi pe cale chimică oțelul sau fierul cu un strat de oxizi, pentru a le feri de coroziune. – Fr. brunir.

bruna (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
bruná (a ~) vb., ind. prez. 3 bruneáză

bruna (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
BRUNÁ, brunez, vb. I. Tranz. A acoperi pe cale chimică o piesă de oțel sau de cupru cu un strat de oxizi de culoare brună pentru a o feri de coroziune. — Din fr. brunir.