brumăriŭ - explicat in DEX

brumăriu (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
BRUMĂRÍU, -ÍE, brumării, adj. 1. De culoarea brumei (1), alb-cenușiu, brumat. 2. (În sintagmele) Prune brumării = soi de prune acoperite cu brumă (3). Oaie brumărie = varietate de oaie cu lâna pestriță, albă și neagră. ♦ Care aparține acestor oi sau pielicelelor acestor oi. Căciulă brumărie. – Brumă + suf. -ăriu.

brumăriu (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
BRUMĂRÍU, -ÍE, brumării, adj. 1. De culoarea brumei; alb-cenușiu. 2. (În expr.) Prune brumării = soi de prune acoperite cu brumă (3). – Din brumă¹ + suf. -ăriu.

brumăriŭ (Dicționaru limbii românești, 1939)
brumăríŭ, -íe adj. (d. brumă). Cu brumă (acoperit cu un praf albicĭos natural). strugurĭ, prune, mure brumăriĭ. Ca bruma (ca roŭa înghețată), cenușiŭ deschis: căciula brumărie. – În nord brumariŭ.

brumăriu (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
brumăríu adj. m., f. brumăríe; pl. m. și f. brumăríi

brumăriu (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
brumăriu a. de fața brumei, cenușiu: căciulă brumărie. ║ brumărie f. varietate de struguri.

brumăriu (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
BRUMĂRÍU, -ÍE, brumării, adj. 1. De culoarea brumei (1), alb-cenușiu, brumat (2). (În sintagmele) Prune brumării = soi de prune acoperite cu brumă (3). Oaie brumărie = varietate de oaie cu lâna pestriță, albă și neagră. ♦ Care aparține acestor oi sau pielicelelor acestor oi. Căciulă brumărie. — Brumă + suf. -ăriu.