brumărea (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BRUMĂREÁ, brumărele, s. f. Numele a două plante erbacee ornamentale cu flori diferit și viu colorate și cu miros plăcut (
Phlox paniculata și
drummondi). –
Brumă +
suf. -ărea.brumărea (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))BRUMĂREÁ, brumărele, s. f. Plantă erbacee ornamentală cu flori roșii-violete și cu miros plăcut
(Phlox paniculata). – Din
brumă1 +
suf. -ărea.brumărea (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)brumăreá s. f.,
art. brumăreáua, g.-d. art. brumărélei; pl. brumăréle, art. brumărélelebrumărea (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)BRUMĂREÁ, brumărele, s. f. Numele a două plante erbacee ornamentale cu flori diferit și viu colorate și cu miros plăcut
(Phlox paniculata și
drummondi). —
Brumă +
suf. -ărea.