brumà - explicat in DEX

bruma (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
BRUMÁ, pers. 3 brumează, vb. I. (Rar) 1. Intranz. A cădea brumă (1). 2. Tranz. și refl. A (se) acoperi cu brumă (1) sau cu ceva care seamănă cu bruma. – Din brumă.

bruma (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
BRUMÁ, pers. 3 brumează, vb. I. (Rar) 1. Intranz. A cădea brumă. 2. Tranz. (Rar) A acoperi cu brumă. – Din brumă¹.

bruma (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
brumá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 sg. brumeáză

brumà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
brumà v. a cădea sau a bate bruma.

bruma (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
BRUMÁ, pers. 3 brumează, vb. I. (Rar) 1. Intranz. A cădea brumă (1). 2. Tranz. și refl. A (se) acoperi cu brumă (1) sau cu ceva care seamănă cu bruma. — Din brumă.