brumos (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BRUMÓS, -OÁSĂ, brumoși, -oase, adj. (
Livr.) Cețos, neguros. – Din
fr. brumeux, lat. brumosus.brumos (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))BRUMÓS, -OÁSĂ, brumoși, -oase, adj. (Franțuzism) Cețos, neguros. ♦
Fig. Întunecat. –
Fr. brumeux (
lat. lit. brumosus).
brumos (Dicționaru limbii românești, 1939)brumos, -oásă adj. (d.
brumă). Cu brumă:
timp brumos.brumos (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)brumós (
livr.)
adj. m.,
pl. brumóși; f. brumoásă, pl. brumoásebrumos (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)brumos a.
1. cu bruma groasă, încărcat de brumă:
cer brumos; 2. friguros:
timp brumos.brumos (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)BRUMÓS, -OÁSĂ, brumoși, -oase, adj. (
Livr.) Cețos, neguros. — Din
fr. brumeux, lat. brumosus.