brumatic - explicat in DEX

brumatic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
BRUMÁTIC, -Ă, brumatici, -ce, adj. (Rar) Cu brumă; p. ext. friguros, geros. – Brumă + suf. -atic.

brumatic (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
BRUMÁTIC, -Ă, brumatici, -e, adj. (Rar) Aducător de brumă; rece, friguros. – Din brumă¹ + suf. -atic.

brumatic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
brumátic (rar) adj. m., pl. brumátici; f. brumátică, pl. brumátice

brumatic (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
BRUMÁTIC, -Ă, brumatici, -ce, adj. (Rar) Cu brumă; p. ext. friguros, geros. — Brumă + suf. -atic.