brumat (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BRUMÁT, -Ă, brumați, -te, adj. 1. (Adesea
fig.) Acoperit de brumă (
1).
2. (Rar) Brumăriu (
1).
3. (Despre fructe,
p. ext. despre plante) Acoperit cu un strat de brumă (
3). –
V. bruma.brumat (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))BRUMÁT, -Ă, brumați, -te, adj. 1. Acoperit de brumă.
2. (Rar) Brumăriu.
3. Fig. Aburit.
Clinchet de pahare brumate (PAS).
4. (Despre fructe,
p. ext. despre plante) Acoperit cu un strat fin alburiu. –
V. bruma.brumat (Dicționaru limbii românești, 1939)brumát, -ă adj. (d.
brumă). Cu brumă (acoperit cu un praf albicios natural), brumăriŭ:
prune brumate.brumat (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)brumat a.
1. bătut de brumă:
prune brumate; 2. fig. fără chef, indispus:
nu fi așa de brumat.brumat (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)BRUMÁT, -Ă, brumați, -te, adj. 1. (Adesea
fig.) Acoperit de brumă (1).
2. (Rar) Brumăriu (1).
3. (Despre fructe,
p. ext. despre plante) Acoperit cu un strat de brumă (3). —
V. bruma.