brumăriu (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BRUMĂRÍU, -ÍE, brumării, adj. 1. De culoarea brumei (
1), alb-cenușiu, brumat.
2. (În sintagmele)
Prune brumării = soi de prune acoperite cu brumă (
3).
Oaie brumărie = varietate de oaie cu lâna pestriță, albă și neagră. ♦ Care aparține acestor oi sau pielicelelor acestor oi.
Căciulă brumărie. –
Brumă +
suf. -ăriu.