brum (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BRUM s. n. Perturbație care poate să apară într-un sistem de transmisie audio, manifestându-se ca un zgomot de frecvență joasă, suprapus semnalului util. – Din
germ. Brummen.brum (Marele dicționar de neologisme, 2000)BRUM s. n. zgomot perturbator la ieșirea amplificatoarelor de audiofrecvență, datorat alimentării lor de la rețeaua de curent electric alternativ. (< germ.
Brummen)
brum (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)BRUM s. n. Perturbație care poate să apară într-un sistem de transmisie audio, manifestându-se ca un zgomot de frecvență joasă, suprapus semnalului util. — Din
germ. Brummen.