broscărie - explicat in DEX

broscărie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
BROSCĂRÍE, broscării, s. f. Loc sau apă (stătătoare) cu multe broaște; mulțime de broaște. – Broască + suf. -ărie.

broscărie (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
BROSCĂRÍE, broscării, s. f. Loc cu multe broaște; mulțime de broaște. – Din broască + suf. -ărie.

broscărie (Dicționaru limbii românești, 1939)
broscăríe f. Mare mulțime de broaște. Locu unde-s multe broaște.

broscărie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
broscăríe s. f., art. broscăría, g.-d. art. broscăríei; pl. broscăríi, art. broscăríile

broscărie (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
broscărie f. 1. baltă de broaște; 2. locul unde se vând broaște de uși.

broscărie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
BROSCĂRÍE, broscării, s. f. Loc sau apă (stătătoare) cu multe broaște; mulțime de broaște. — Broască + suf. -ărie.