broscăresc (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BROSCĂRÉSC, -EÁSCĂ, broscărești, adj. (Rar) Al broaștelor, de broaște; broștesc. –
Broască +
suf. -ăresc.broscăresc (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))BROSCĂRÉSC, -EÁSCĂ, broscărești, adj. (Rar) Al broaștelor, de broaște. – Din
broscărie +
suf. -esc.broscăresc (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)broscărésc (rar)
adj. m.,
f. broscăreáscă; pl. m. și
f. broscăréștibroscăresc (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)BROSCĂRÉSC, -EÁSCĂ, broscărești, adj. (Rar) Al broaștelor (I), de broaște; (rar) broștesc. —
Broască +
suf. -ăresc.