broscuț (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BROSCÚȚ, broscuți, s. m. (Rar) Pui (mascul) de broască (
1). – Din
broscuță (derivat regresiv).
broscuț (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))BROSCÚȚ, broscuți, s. m. Pui de broască. – Din
broască +
suf. -uț..broscuț (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)broscúț (rar)
s. m.,
pl. broscúțibroscuț (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)BROSCÚȚ, broscuți, s. m. (Rar) Pui (mascul) de broască (I). — Din
broscuță (derivat regresiv).