broscărie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BROSCĂRÍE, broscării, s. f. Loc sau apă (stătătoare) cu multe broaște; mulțime de broaște. –
Broască +
suf. -ărie.broscărie (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))BROSCĂRÍE, broscării, s. f. Loc cu multe broaște; mulțime de broaște. – Din
broască +
suf. -ărie.broscărie (Dicționaru limbii românești, 1939)broscăríe f. Mare mulțime de broaște. Locu unde-s multe broaște.
broscărie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)broscăríe s. f.,
art. broscăría, g.-d. art. broscăríei; pl. broscăríi, art. broscăríilebroscărie (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)broscărie f.
1. baltă de broaște;
2. locul unde se vând broaște de uși.
broscărie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)BROSCĂRÍE, broscării, s. f. Loc sau apă (stătătoare) cu multe broaște; mulțime de broaște. —
Broască +
suf. -ărie.