bromic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BRÓMIC adj.m. (În sintagma)
Acid2 bromic = lichid incolor, acid oxigenat al bromului, cu proprietăți oxidante. – Din
fr. bromique.bromic (Dicționar de neologisme, 1986)BRÓMIC adj.m. Acid bromic = acid oxigenat al bromului. [Cf. fr.
bromique].
bromic (Marele dicționar de neologisme, 2000)BRÓMIC adj. acid ~ = acid oxigenat al bromului. (< fr.
bromique)
bromic (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))BRÓMIC adj. m. (În
expr.)
Acid bromic = acid oxigenat al bromului, cu proprietăți oxidante. –
Fr. bromique.bromic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)brómic adj. m.bromic (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)BRÓMIC adj. (În sintagma)
Acid bromic = acid oxigenat al bromului, lichid incolor cu proprietăți oxidante. — Din
fr. bromique.