broderie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BRODERÍE, broderii, s. f. Cusătură în relief (reprezentând flori sau alte ornamente), executată pe un material textil. ♦
P. gener. Ornamentație fină. ♦ Notă muzicală de ornament folosită într-o compoziție (depărtată de nota muzicală de bază cu un ton sau cu un semiton). – Din
fr. broderie.broderie (Dicționar de neologisme, 1986)BRODERÍE s.f. 1. Artă a decorării unei țesături cu motive ornamentale cusute în relief cu fire din diferite materiale; compoziția ornamentală însăși. ♦ Cusătură făcută la gherghef.
2. (
Fig.) Înfloritură, dezvoltare (la o povestire, la o bucată muzicală etc.) [Gen.
-iei. / < fr.
broderie].
broderie (Marele dicționar de neologisme, 2000)BRODERÍE s. f. 1. artă a decorării unei țesături cu motive ornamentale cusute în relief cu fire din diferite materiale; compoziția ornamentală însăși. ◊ (p. ext.) ornamentație fină. 2. (muz.) ornament melodic realizat prin alternarea unei note dintr-un acord cu cea superioară sau inferioară, depărtată cu un (semi)ton. (< fr.
broderie)
broderie (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))BRODERÍE, broderii, s. f. 1. Cusătură în relief (reprezentând flori sau alte ornamente) pe o pânză, pe o stofă etc.
2. (
Muz.) Notă de ornament (depărtată de nota reală cu un ton sau cu un semiton). –
Fr. broderie.broderie (Dicționaru limbii românești, 1939)*broderíe f. (fr.
broderie). Lucru brodat.
Fig. Înfloriturĭ adăugate uneĭ povestirĭ. Note adăugate în cîntec ca să placă maĭ mult.
broderie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)broderíe s. f.,
art. brodería, g.-d. art. broderíei; pl. broderíi, art. broderíilebroderie (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)broderie f.
1. lucrarea făcută brodând;
2. fig. ceea ce s’adaogă ca podoabă la o povestire sau la o bucată muzicală.
broderie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)BRODERÍE, broderii, s. f. Cusătură în relief (reprezentând flori sau alte ornamente), executată pe un material textil. ♦
P. gener. Ornamentație fină. ♦ Notă muzicală de ornament folosită într-o compoziție (depărtată de nota muzicală de bază cu un ton sau cu un semiton). — Din
fr. broderie.