brodeală - explicat in DEX

brodeală (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
BRODEÁLĂ, brodeli, s. f. (Pop. și fam.) Faptul de a o brodi, de a o nimeri; nimereală. ◊ Loc. adv. La brodeală = la nimereală, la întâmplare; întâmplător. – Brodi + suf. -eală.

brodeală (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
BRODEÁLĂ, brodeli, s. f. (Rar) Potrivire (de vorbe, de întâmplări). – Din brodi + suf. -eală.

brodeală (Dicționaru limbii românești, 1939)
brodeálă f., pl. elĭ. Acțiunea de a o saŭ de a se brodi.

brodeală (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
brodeálă (fam.) s. f., g.-d. art. brodélii; pl. brodéli

brodeală (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
brodeală f. starea lucrului brodit: întâmplare, întâlnire neașteptată, coincidență.

brodeală (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
BRODEÁLĂ, brodeli, s. f. (Pop. și fam.) Faptul de a o brodi, de a o nimeri; nimereală. ◊ Loc. adv. La brodeală = la nimereală, la întâmplare; întâmplător. — Brodi + suf. -eală.