brocart - explicat in DEX

brocart (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
BROCÁRT, brocarturi, s. n. Țesătură de mătase de calitate superioară, înflorată sau ornamentată cu fire de aur ori de argint; frenghie. [Var.: brocát s. n.] – Din fr. brocart.

brocart (Dicționar de neologisme, 1986)
BROCÁRT s.n. Stofă ornamentală cu fir de aur, de argint etc. ♦ Țesătură de bumbac sau de in folosită pentru lenjerie de pat. [Pl. -turi, var. brocard, brocat s.n. / < fr. brocart, cf. it. broccato].

brocart (Marele dicționar de neologisme, 2000)
BROCÁRT s. n. țesătură de mătase, ornamentată cu fir de aur sau de argint. (< fr. brocart)

brocart (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
BROCÁRT, brocarturi, s. n. Stofă cu flori sau ornamente țesute cu fire de aur, de argint sau de mătase. – Fr. brocart.

brocart (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
brocárt s. n., (sorturi) pl. brocárturi

brocart (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
BROCÁRT, (2) brocarturi, s. n. 1. Țesătură de mătase de calitate superioară, înflorată sau ornamentată cu fire de aur ori de argint; frenghie. 2. Sortiment dintr-o astfel de țesătură. [Var.: brocát s. n.] — Din fr. brocart.