broboană - explicat in DEX

broboană (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
BROBOÁNĂ, broboane, s. f. 1. Picătură mare (de sudoare). 2. (Pop.) Bubuliță, zgrăbunță. – Cf. bg. brăbonka.

broboană (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
broboánă (broboáne), s. f. – 1. Boabă, bacă. – 2. (Trans.) Coacăză. – Var. borboană, burboană, brobonea. Bg. *brŭbona, de la brŭbonka (Weingand, Jb, XV, 168); brobință, s. f. (boabă; cocoloș, cheag); brobonac, s. m. (pietricică); desbroboni, vb. (a dezghioca, a culege boabele de struguri de pe ciorchine); (îm)brobona, vb. (a picura).

broboană (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
BROBOÁNĂ, broboane, s. f. 1. Picătură mare de sudoare. 2. (Pop.) Bubuliță, bășicuță. – Comp. bg. brăbonka.

broboană (Dicționaru limbii românești, 1939)
broboánă și borboánă (oa dift.) f., pl. e (rudă cu boabă,bobiță, ca cocolesc față de corolesc. și cu bg. bobonka, brŭbonka, bărbonka și dial. brobonka, id.; rut. bulĭbanka, beșică de apă). V. bobîrnac. Bobiță, grăuncĭor: acest geam nu e neted ci are broboane. Bubuliță. Picătură, bobiță: broboane de sudoare pe frunte. Trans. Agrișă. – Și burboană și brobință. V. zdroboneț.

broboană (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
broboánă s. f., g.-d. art. broboánei; pl. broboáne

broboană (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
broboană f. 1. boabă mare; 2. picătură: broboană de sudoare; 3. (burboană) agrișă sau coacăză roșie. [Origină necunoscută].

broboană (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
BROBOÁNĂ, broboane, s. f. 1. Picătură mare (de sudoare). 2. (Pop.) Bubuliță, zgrăbunță. — Cf. bg. brăbonka.