broboadă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BROBOÁDĂ, broboade, s. f. Basma mare și groasă (de lână) cu care se leagă femeile la cap sau pe care o poartă pe spate. –
Cf. bg. podbradka.broboadă (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)broboádă (broboáde), s. f. – Basma mare, șal. –
Var. brobod(ă), proboadă, pobroadă. Forma autentică este cea a
var. proboadă. Din
bg. podbraždam perf. podbradja „a-și pune pe cap o basma care se înnoadă sub bărbie”,
podbranka „basma” (Weigand,
Jb, XV, 168; Densusianu,
GS, VI, 362). Apropierea propusă de Cihac, II, 640, cu
ngr. μπολοῦλα este inutilă.
Der. desbrobodi, vb. (a-și scoate basmaua);
îmbrobodi, vb. (a-și acoperi capul; a acoperi, a ascunde; a înșela, a ademeni, a duce cu vorba);
îmbrobodeală, s. f. (acțiunea de a (se) îmbrobodi; ademenire).
broboadă (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))BROBOÁDĂ, broboade, s. f. Basma mare cu care se leagă femeile la cap sau pe care o poartă pe spate. –
Comp. bg. podbradka.broboadă (Dicționaru limbii românești, 1939)broboádă și (Olt., Munt. vest)
proboádă și
pobroádă f., pl.
e (bg.
podbrádka și
-dia, d.
pod, pe dedesupt, și
brada, barbă. V.
îmbrobodesc, zăbranic).
Vest. Bertă, învălitoare maĭ groasă cu care femeie îșĭ acopere capu. V. maramă, testemel, tulpan.
broboadă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)broboádă s. f.,
g.-d. art. broboádei; pl. broboádebroboadă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)broboadă f. înveliș de cap; bariș, boccea, maramă, ștergar, testemel. [Abstras din
probodi].
broboadă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)BROBOÁDĂ, broboade, s. f. Basma mare și groasă (de lână), purtată de femei pe cap sau pe umeri. —
Cf. bg. podbradka.