briptă - explicat in DEX

briptă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
BRÍPTĂ, bripte, s. f. (Reg.) Cuțit sau briceag primitiv, cu mâner de lemn. ♦ Expr. A lua (pe cineva) la briptă = a bate (pe cineva). – Din scr. britva, ucr. brytva.

briptă (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
bríptă (brípte), s. f. – Cuțit. Sb. britva (în Olt. și Banat) sau rut. brytva (în Bucov.). Cuvînt puțin obișnuit.

briptă (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
BRÍPTĂ, bripte, s. f. (Reg.) Cuțit sau briceag primitiv cu mâner de lemn. ◊ Expr. A lua (pe cineva) la briptă = a-l lua la bătaie. – Sb. britva, ucr. brytva.

briptă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
bríptă (reg.) s. f., g.-d. art. bríptei; pl. brípte

briptă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
BRÍPTĂ, bripte, s. f. (Reg.) Cuțit sau briceag primitiv, cu mâner de lemn. ◊ Expr. A lua (pe cineva) la briptă = a bate (pe cineva). — Din sb. britva, ucr. brytva.