brațetă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BRAȚÉTĂ s. f. (
Fam.; în
expr.)
A merge cu cineva (sau
a lua pe cineva)
la brațetă = a merge cu cineva (sau a lua pe cineva) de braț. – Din
it. [a]
bracetto (modificat după
braț).
brațetă (Dicționar de neologisme, 1986)BRAȚÉTĂ s.f. A merge (cu cineva) la brațetă = a merge (cu cineva) de braț. [Var.
brațet s.n. / < it.
braccetto].
brațetă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)brațétă (la ~) (fam.) loc. adv.
brațetă (Marele dicționar de neologisme, 2000)BRAȚÉTĂ s. f. a merge (cu cineva) la ~ = a merge (cu cineva) de braț. (< it.
/a/ braccetto)
brațetă (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))BRAȚÉTĂ s. f. (
Fam., în
expr.)
A merge cu cineva (sau
a lua pe cineva) la brațetă = a merge cu cineva (sau a lua pe cineva) de braț. – Din
braț (după
it. [a]
braccetto).brațetă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)BRAȚÉTĂ s. f. (
Fam.; în
expr.)
A merge cu cineva (sau
a lua pe cineva)
la brațetă = a merge cu cineva (sau a lua pe cineva) de braț. — Din
it. [a]
bracetto (modificat după
braț).