brașovenie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BRAȘOVENÍE, brașovenii, s. f. (
Înv.) Marfă de Brașov; prăvălie unde se vindea astfel de marfă. –
Brașovean +
suf. -ie.brașovenie (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))BRAȘOVENÍE s. f. (
Înv.) Marfă de Brașov; prăvălie unde se vindea astfel de marfă. – Din
brașovean +
suf. -ie.brașovenie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)brașoveníe (
înv.)
s. f.,
art. brașovenía, g.-d. art. brașoveníei; pl. brașoveníi, art. brașoveníilebrașovenie (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)brașovenie f.
1. articolele industriei ardelenești (încălțăminte, pălării, vase de lemn):
carul de brașovenie FIL.;
2. localul unde se vând.
brașovenie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)BRAȘOVENÍE, brașovenii, s. f. (
Înv.) Marfă de Brașov; prăvălie unde se vindea astfel de marfă. —
Brașovean +
suf. -ie.