brașoveancă - explicat in DEX

brașoveancă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
BRAȘOVEÁNCĂ, brașovence, s. f. 1. Femeie născută și crescută în municipiul sau județul Brașov. ♦ Locuitoare din municipiul sau județul Brașov. 2. Ladă de zestre. 3. Căruță sau trăsură mare cu coviltir. – Brașovean + suf. -că.

brașoveancă (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
BRAȘOVEÁNCĂ, brașovence, s. f. Căruță sau trăsură mare cu coviltir. – Din brașovean + suf. -că.

brașoveancă
brașoveáncă s.f. 1 Femeie care face parte din populația de bază a orașului sau a județului Brașov ori este originară de acolo. 2 Ladă de zestre. 3 Căruță sau trăsură mare cu coviltir. 4 (reg.) Dans popular din zona Brașovului. ♦ Melodie după care se execută acest dans. • pl. -ence. /brașovean + -că. („DEXI – Dicționar explicativ ilustrat al limbii române”, Ed. ARC & GUNIVAS, 2007)

brașoveancă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
brașoveáncă s. f., g.-d. art. brașovéncei; pl. brașovénce

brașoveancă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
brașoveancă f. căruță mare de Brașov pentru transportul mărfurilor din acest oraș.

brașoveancă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
BRAȘOVEÁNCĂ, brașovence, s. f. 1. Femeie originară sau locuitoare din municipiul sau județul Brașov. 2. Ladă de zestre. 3. Căruță sau trăsură mare cu coviltir. — Brașovean + suf. -că.