bravo (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BRÁVO interj. Exclamație de aprobare (totală), de laudă sau de apreciere (însoțită de aplauze); foarte bine, excelent, minunat. [
Var.: (
pop.)
bráva. (
înv.)
brávos interj.] – Din
fr.,
it. bravo.bravo (Dicționar de neologisme, 1986)BRÁVO interj. Exclamație care însoțește o aprobare totală, aplauze frenetice; excelent, foarte bine. [Var.
bravos, brava interj. / < fr., it.
bravo].
bravo (Marele dicționar de neologisme, 2000)BRÁVO interj. (însoțind aplauze frenetice) excelent! foarte bine! minunat! (< fr., it.
bravo)
bravo (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))BRÁVO interj. Exclamație de aprobare, de laudă sau de apreciere; foarte bine, foarte frumos, minunat. [
Var.: (
pop.)
bráva, (
înv.)
brávos interj.] –
Fr. bravo.bravo (Dicționaru limbii românești, 1939)bravó interj. de aprobare saŭ de admirațiune (it.
bravo, viteaz):
Bravo, soldați! V’ați luptat bine! – Și ironic, ca și
halal: bravo, nătărăule! – Pop. și
bráva.bravo (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)brávo interj.bravo (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)bravo ! int. vorbă întrebuințată spre a încuraja sau aplauda. ║ n. aplaus:
eu spun și altul bravuri ia PANN.
bravo (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)BRÁVO interj. Exclamație de aprobare (totală), de laudă sau de apreciere (însoțită de aplauze); foarte bine, excelent, minunat. [
Var.: (
pop.)
bráva, (
înv.)
brávos interj.] — Din
fr.,
it. bravo.