brâuleț (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BRÂULÉȚ, brâulețe, s. n. 1. Diminutiv al lui
brâu; brâușor, brânișor.
2. Numele mai multor dansuri populare; melodie după care se execută aceste dansuri; brâu. [
Pr.:
brâ-u-] –
Brâu +
suf. -uleț.