brâu (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BRÂU, (
I)
brâie, (
II)
brâuri s. n. I. 1. Cingătoare lată de lână, de piele, de mătase etc. pe care o poartă țăranii. ♦ Fâșie de țesătură (de lână), de blană etc. pe care o poartă în jurul mijlocului (sub îmbrăcăminte) unii oameni suferinzi. ♦ Cingătoare lată pe care o poartă preoții ca semn al unui grad ierarhic sau în timpul slujbei.
2. Parte a corpului omenesc pe care o încinge brâul (
II); mijloc.
3. Ornament care înconjură ușile, ferestrele, fațadele etc. unei case.
4. Șir, lanț (muntos, deluros etc.).
II. (
Cor.) Brâuleț (
2). [
Var.: (
pop.)
brână s. f.] –
Cf. alb. bres, brezi.