brânză (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BRẤNZĂ, (
2)
brânzeturi, s. f. 1. Produs alimentar obținut prin coagularea și prelucrarea laptelui. ◊
Expr. (
Fam.)
A nu fi nici o brânză (de cineva) = a nu fi bun de nimic. (
Fam.)
A nu face nici o brânză = a nu realiza nimic; a nu fi bun de nimic. (
Pop.) (
Ducă-se sau
du-te etc.)
opt cu-a brânzei sau
opt (
și)
cu-a brânzei nouă, se zice când scapi (sau dorești să scapi) de o persoană supărătoare.
2. (La
pl.) Diferite sortimente de brânză (
1), de cașcaval etc. –
Et. nec.