brahă - explicat in DEX

brahă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
BRÁHĂ s. f. 1. Orz măcinat, întrebuințat la fabricarea berii. 2. Reziduu rămas după fabricarea rachiului. – Din ucr. braha.

brahă (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
BRÁHĂ s. f. 1. Orz măcinat întrebuințat la fabricarea berii. 2. Reziduu pe fundul cazanului, după fabricarea rachiului. – Ucr. braha.

brahă (Dicționaru limbii românești, 1939)
bráhă V. bragă.

brahă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
bráhă s. f., g.-d. art. bráhei

brahă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
brahă f. 1. orz fiert și uscat, despuiat de muguri și gata a fi întrebuințat pentru fabricarea berii; 2. drojdie rămasă în cazan de făcut rachiu. [Rut. BRAHA, identic cu rus. BRAGA (V. bragă)].

brahă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
BRÁHĂ s. f. 1. Orz măcinat, întrebuințat la fabricarea berii. 2. Reziduu rămas după fabricarea rachiului. — Din ucr. braha.