brahmanism (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BRAHMANÍSM s. n. Religie antică indiană întemeiată pe Vede, al cărei zeu suprem era Brahma. – Din
fr. brahmanisme.brahmanism (Dicționar de neologisme, 1986)BRAHMANÍSM s.n. Religie originară din India, a cărei divinitate superioară este Brahma. [< fr.
brahmanisme].
brahmanism (Marele dicționar de neologisme, 2000)BRAHMANÍSM s. n. complex de religii indice, cu caracter politeist, a căror divinitate supremă este Brahma. (< fr.
brahmanisme)
brahmanism (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)BRAHMANÍSM (‹
fr.)
s. n. Sistem religios apărut în primele secole ale
milen. 1
î. Hr. în India, inspirat direct din religia vedică.
B. afirmă caracterul iluzoriu al lumii și ideea renașterilor și distrugerilor periodice ale lumii. Doctrina morală a
b., care prevede răsplata postumă după felul cum fiecare și-a îndeplinit în viață datoria, stă la baza regimului castelor.
brahmanism (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))BRAHMANÍSM s. n. Religie indiană, al cărei zeu suprem este Brahma. –
Fr. brahmanisme.brahmanism (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)brahmanísm s. n.brahmanism (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)brahmanism n. religiune indiană a cării perfecționare e budhismul (150 milioane sectatori). După această doctrină religioasă, Brahma s’a incarnat succesiv în Brahma, Vișnu și Siva, constituind astfel o triplă incarnațiune sau trinitate
(trimurti). Brahma, în prima-i incarnațiune, avu patru fii, din cari se trag cele patru caste ereditare ale Indiei, mai prejos de cari sunt
paria sau
necurații.brahmanism (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)BRAHMANÍSM s. n. Religie antică indiană întemeiată pe Vede, al cărei zeu suprem era Brahma. — Din
fr. brahmanisme.