brahman - explicat in DEX

brahman (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
BRAHMÁN, -Ă, brahmani, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Membru al castei sacerdotale, considerați prima dintre cele patru caste indiene; preot al lui Brahma. 2. Adj. Brahmanic. – Din fr. brahmane.

brahman (Dicționar de neologisme, 1986)
BRAHMÁN, -Ă adj. Referitor la brahmanism; brahmanic. // s.m. și f. Membru al celei dintâi dintre cele patru caste indiene. // s.m. Preot al lui Brahma; brahmin. [Cf. fr. brahmane].

brahman (Marele dicționar de neologisme, 2000)
BRAHMÁN, -Ă I. adj. brahmanic. II. s. m. f. membru al castei preoțești, prima dintre cele patru caste indiene. III. s. f. pl. imnuri vedice și comentariul lor; comentarii ale Vedelor cuprinzând și numeroase tradiții și legende populare. IV. s. m. bramin. (< fr. brahmane)

brahman (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)
BRAHMÁN, -Ă (‹ fr.) s. n., s. m. și f. 1. Cuvînt sanscrit desemnînd, în gîndirea indiană, absolutul, sufletul universal sau divinitatea impersonală abstractă din care provine tot ce există și din care orice ființă, animal sau plantă, deține o particulă, sufletul individual (ātman). 2. S. m. și f. Membru al clasei sacerdotale considerată cea mai înaltă din cele patru caste principale: avînd ca îndatoriri îndeplinirea sacrificiilor, studiul Vedelor și explicarea lor, binefacerile.

brahman (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
BRAHMÁN, brahmani, s. m. Membru al castei sacerdotale, considerată prima dintre cele patru caste indiene; preot al lui Brahma. – Fr. brahmane.

brahman (Dicționaru limbii românești, 1939)
*brahmán m. (scr. brahman). Preut brahmanic. – Rar și bramin (fr. bramin).

brahman (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
!brahmán adj. m., s. m., pl. brahmáni; adj. f. brahmánă, pl. brahmáne

brahman (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
brahman m. preot al lui Brahma.

brahman (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
BRAHMÁN, -Ă, brahmani, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Membru al castei sacerdotale, considerată cea mai înaltă dintre cele patru caste indiene; preot al lui Brahma. 2. Adj. Brahmanic. — Din fr. brahmane.