brahicefalie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BRAHICEFALÍE s. f. Însușirea de a fi brahicefal. – Din
fr. brachycéphalie.brahicefalie (Dicționar de neologisme, 1986)BRAHICEFALÍE s.f. Conformația celui brahicefal. [Gen.
-iei. / < fr.
brachycéphalie].
brahicefalie (Marele dicționar de neologisme, 2000)BRAHICEFALÍE s. f. conformație a craniului brahicefal. (< fr.
brachycéphalie)
brahicefalie (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))BRAHICEFALÍE s. f. Însușirea de a fi brahicefal. – Din
brahicefal.brahicefalie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)brahicefalíe s. f.,
art. brahicefalía, g.-d. brahicefalíi, art. brahicefalíeibrahicefalie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)BRAHICEFALÍE s. f. Însușirea de a fi brahicefal. — Din
fr. brachycéphalie.