braț (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BRAȚ, brațe, s. n. 1. Segment al membrului superior cuprins între cot și umăr; partea de la umăr până la încheietura mâinii;
p. ext. membrul superior al corpului omenesc. ◊
Loc. adv. În brațe = cu brațele petrecute în jurul corpului cuiva (spre a-l strânge la piept sau spre a-l purta pe sus). (
Braț)
la braț (sau
de braț) = cu brațul trecut pe sub brațul altuia. ◊
Expr. A da (sau
a oferi, a lua cuiva)
brațul = a trece brațul sub brațul cuiva spre a-l conduce sau a fi condus.
A duce (pe cineva)
de (sau
la)
braț = a sprijini pe cineva, ducându-l de braț. (
A primi sau
a aștepta etc. pe cineva)
cu brațele deschise = (a primi sau a aștepta etc. pe cineva) cu mare plăcere.
A lua (pe cineva sau ceva)
în brațe = a apăra, a susține, a lăuda (pe cineva sau ceva).
A fi brațul (
drept al)
cuiva = a fi omul de încredere al cuiva.
A ajunge (sau
a aduce, a arunca pe cineva)
în brațele cuiva = a ajunge (sau a lăsa pe cineva) la discreția cuiva.
2. Cantitate care se poate cuprinde și duce în brațe (
1).
Un braț de fân. 3. Fig. (În sintagma)
Brațe de muncă = muncitori.
4. Obiect sau parte a unui obiect care seamănă cu brațul (
1). ♦ Element solid al unui sistem tehnic, solidar sau articulat la un capăt cu sistemul respectiv și care servește la preluarea unei sarcini sau la transmiterea unei mișcări.
5. Parâmă legată la capătul unei vergi și care servește la manevrarea laterală a acesteia.
6. Distanța de la un punct fix la linia de acțiune a unei forțe.
7. Ramificație a cursului principal al unei ape curgătoare. ◊
Braț mort = ramificație părăsită a unei ape, alimentată numai la revărsări. –
Lat. brachium.braț (Dicționar de neologisme, 1986)BRAȚ s.n. (
Mar.) Manevră curentă folosită la orientarea unei vergi în plan orizontal pentru ca velele să ocupe o anumită poziție față de direcția vântului. [Var.
bras s.n. / < engl.
brace, fr.
bras].
braț (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)braț (bráțe), s. n. –
1. Parte a membrului superior cuprinsă între cot și umăr. –
2. Cantitate de lemne care se poate cuprinde și duce în brațe. –
3. Cantitate mică, în general. –
4. Ramificație a cursului principal al unei ape. –
5. Diferite organe, piese sau instrumente care amintesc de forma sau funcțiile brațului, cum sînt cele ale fotoliului; la războiul de țesut, bara verticală unde se fixează sulul la urzeală; la ferăstrăul de mînă, cele două bare verticale; părțile cleștelui etc. –
Mr.,
megl. braț, istr. brǫț. Lat. brachium (Pușcariu 217; REW 1256; Candrea-Dens., 179; DAR);
cf. it. braccio sau
brazzo, prov. bratz, fr. bras, cat. bras, sp. brazo, port. braço. Este cuvînt cunoscut în general (ALR 233).
Der. brațetă, s. n. sau
f., din
it. (
ven.)
brazzeto; brățaț, s. n. (rar., lungime a unui braț);
brățiș, adv. (corp la corp);
îmbrățișa, vb. (a strînge în brațe; a adopta; a cuprinde), din
adv. precedent.
braț (Marele dicționar de neologisme, 2000)BRAȚ s. n. 1. (mar.) manevră curentă care servește la brațarea vergilor. 2. (constr.) element rigid, solidarizat sau articulat, care transmite o mișcare sau poartă o sarcină. 3. distanța dintre un punct și linia de acțiune a unei forțe. (< engl.
brace, fr.
bras)
braț (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))BRAȚ, brațe, s. n. 1. Membrul superior al corpului omenesc; (prin restricție) partea de la umăr până la încheietura mâinii; partea de la umăr până la cot. ♦
Loc. adv. În brațe = cu brațele petrecute în jurul corpului cuiva (spre a-l strânge la piept sau spre a-l purta pe sus).
(Braț) la braț (sau
de braț) = cu brațul trecut pe sub brațul altuia. ♦
Expr. A da (sau
a oferi, a lua cuiva
) brațul = a trece brațul sub brațul cuiva, spre a-l conduce sau a fi condus.
A duce (pe cineva)
de (sau
la)
braț = a sprijini pe cineva, ducându-l de braț.
A primi (sau
a aștepta etc. pe cineva)
cu brațele deschise = a primi (sau a aștepta etc. pe cineva) cu mare plăcere.
A lua (pe cineva)
în brațe = a proteja, a apăra, a lăuda (pe cineva).
A fi brațul (drept al) cuiva = a fi omul de încredere al cuiva.
A ajunge (sau
a aduce, a arunca)
în brațele cuiva = a ajunge (sau a lăsa pe cineva) la discreția cuiva.
2. Cantitate care se poate cuprinde și duce în brațe
(1). Un braț de fân. 3. Fig. (La
pl.) Muncitori.
Mii de brațe trebuie acolo, nu șagă (CREANGĂ).
4. Obiect sau parte a unui obiect care seamănă cu brațul
(1). Brațul balanței. 5. Ramificație a cursului principal al unei ape curgătoare. –
Lat. brachium.braț (Dicționaru limbii românești, 1939)braț n., pl.
e (lat.
brachium, pop.
brácium, d. vgr.
brahion; it.
braccio, pv.
braiz, fr. cat.
bras, sp.
brazo, pg.
braço). Mîna de la umăr pînă la unghiĭ. Cantiatea pe care o pot purta brațele:
un braț de lemn. Ramificațiune de fluviŭ, de mare (numit și
crac).
Fig. Muncă:
a trăi din brațele sale. Putere: brațu luĭ Dumnezeŭ. Vigoare:
tot cedează brațuluĭ luĭ. A primi cu brațele deschise, a primi cu bucurie.
A sta cu brațele încrucișate, a nu avea nimic de făcut.
În brațe, cu ajutoru brațelor:
a țineaun copil în brațe. La braț saŭ
braț la braț, ținîndu-te de brațu altuĭa:
a te plimba cu cineva la braț. – Se zice greșit și
în brațele meŭ, ca
în spatele meŭ, pin confuziunea f. pl. în
e cu m. orĭ n. sing. în
e.braț (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)braț s. n.,
pl. bráțebraț (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)braț n.
1. membrul superior care începe dela umăr și se termină la mână (la om și la vertebrate);
2. cât poate purta un braț sau amândouă:
un braț de lemne; 3. parte îngustă de mare:
Dunărea se desparte în trei brațe; 4. fig. putere:
brațul lui D-zeu. [Lat. BRACHIUM].
braț (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)BRAȚ, brațe, s. n. 1. Segment al membrului superior cuprins între cot și umăr; partea de la umăr până la încheietura mâinii;
p. ext. membrul superior al corpului omenesc. ◊
Loc. adv. În brațe = cu brațele petrecute în jurul corpului cuiva (spre a-l strânge la piept sau spre a-l purta pe sus).
(Braț) la braț (sau
de braț) = cu brațul trecut pe sub brațul altuia. ◊
Expr. A da (sau
a oferi, a lua cuiva)
brațul = a trece brațul sub brațul cuiva spre a-l conduce sau a fi condus.
A duce (pe cineva)
de (sau
la)
braț = a sprijini pe cineva, ducându-l de braț. (
A primi sau
a aștepta etc. pe cineva)
cu brațele deschise = (a primi sau a aștepta etc. pe cineva) cu mare plăcere.
A lua (pe cineva sau ceva)
în brațe = a apăra, a susține, a lăuda (pe cineva sau ceva).
A fi brațul (drept al) cuiva = a fi omul de încredere al cuiva.
A ajunge (sau
a aduce, a arunca pe cineva) în brațele cuiva = a ajunge (sau a lăsa pe cineva) la discreția cuiva.
2. Cantitate care se poate cuprinde și duce în brațe (1).
Un braț de fân. 3. Fig. (În sintagma)
Brațe de muncă = muncitori.
4. Obiect sau parte a unui obiect care seamănă cu brațul (1). ♦ Element solid al unui sistem tehnic, solidar sau articulat la un capăt cu sistemul respectiv și care servește la preluarea unei sarcini sau la transmiterea unei mișcări.
5. Parâmă legată la capătul unei vergi și care servește la manevrarea laterală a acesteia.
6. Distanța de la un punct fix la linia de acțiune a unei forțe.
7. Ramificație a cursului principal al unei ape curgătoare. ◊
Braț mort = ramificație părăsită a unei ape, alimentată numai la revărsări. —
Lat. brachium.