brașovean - explicat in DEX

brașovean (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
BRAȘOVEÁN, -Ă, brașoveni, -e, adj., s. m. 1. S. m. Persoană născută și crescută în municipiul sau județul Brașov. 2. Adj., s. m. (Locuitor) din municipiul sau județul Brașov. 3. S. m. (Înv.) Negustor care vindea mărfuri de Brașov. – Brașov (n. pr.) + suf. -ean.

brașovean (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
BRAȘOVEÁN, brașoveni, s. m. (Înv.) Negustor de brașovenie. – Din Brașov + suf. -ean.

brașovean (Dicționaru limbii românești, 1939)
brașoveán, -ncă s., pl. enĭ, ence. Locuitor din Brașov. Negustor de ferărie, sticlărie și postavurĭ groase. S.n. fără pl. Vîntu de nord (Ml.) numi hațeganu în Mehedințĭ. Un fel de trăsură de modă veche acoperită cu pele și întrebuințată la călătoriĭ. V. rădvan.

brașovean (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
brașoveán adj. m., s. m., pl. brașovéni; adj. f. brașoveánă, pl. brașovéne

brașovean (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
brașovean m. 1. locuitor din Brașov; 2. negustor care se aprovizionează la Brașov cu diferite obiecte fabricate de mână: era brașovean și-mi spusese brașoave AL.

brașovean (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
BRAȘOVEÁN, -Ă, brașoveni, -e, adj., s. m. 1. S. m. Persoană originară sau locuitor din municipiul sau județul Brașov. 2. Adj. Care aparține municipiului sau județului Brașov ori brașovenilor (1), referitor la municipiul sau județul Brașov ori la brașoveni. 3. S. m. (Înv.) Negustor care vindea mărfuri din Brașov. — Brașov (n. pr.) + suf. -ean.