brașoavă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BRAȘOÁVĂ, brașoave, s. f. (
Fam.) Minciună, palavră. – Din
n. pr. Brașov.brașoavă (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))BRAȘOÁVĂ, brașoave, s. f. (
Fam.) Palavră, minciună. – Din
Brașov.brașoavă (Dicționaru limbii românești, 1939)brașoávă f., pl.
e. Un fel de covrigĭ cu sare, numițĭ așa după numele orașuluĭ Brașov.
Fig. Iron. Palavre, mincĭunĭ gogonate (ca și
gogoșĭ, după numele prăjiturilor numite „gogoșĭ”).
brașoavă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)brașoávă (
fam.)
s. f.,
g.-d. art. brașoávei; pl. brașoávebrașoavă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)BRAȘOÁVĂ, brașoave, s. f. (
Fam.) Minciună, palavră. — Din
n. pr. Brașov.