brăzdui(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) BRĂZDUÍ,brăzduiesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A brăzda (1). – Brazdă + suf. -ui.
brăzdui(Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993)) BRĂZDUÍ,brăzduiesc, vb. IV. Tranz. A brăzda (1). – Din brazdă.
brăzdui(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) brăzduí(a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. brăzduiésc, imperf. 3 sg. brăzduiá; conj. prez. 3 să brăzduiáscă
brăzdui(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) BRĂZDUÍ,brăzduiesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A brăzda (1). — Brazdă + suf. -ui.